Responsabilitate socială

Reportaj | #DăruieșteLumină cu un simplu share pentru proiectele sociale ale Congregației Fiicelor Sf. Maria Iași

By decembrie 20, 2019 No Comments

Noua ediție a campaniei E.ON România Dăruieşte Lumină continuă și anul acesta prin contribuția utilizatorilor din rețelele sociale, iar eu m-am alăturat din nou proiectului, în speranța că și tu mă vei ajuta, după ce vei citi acest reportaj despre Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași: căminul de bătrâni, cantina pentru oamenii străzii și internatul de fete. Cum să mă ajuți?  Păi, foarte simplu. Dacă ai cont de Facebook și/sau de Instagram, ai la dispoziție trei modalități diferite de a te implica în campanie: 1. trebuie să dai share la felicitarea personalizată creată special pentru acest congregație, pe care o găsești fie pe pagina Dăruiește lumină – https://bit.ly/34tOqlT ori direct pe pagina mea facebook.com/Cristina.Hurdubaia2. poți să instaleze rama ”Dăruiește Lumină” la poza de profil de Facebook, pe care o găsești pe pagina Dăruiește lumină sau poți folosești filtrul de Instagram dedicat campaniei. Orice variantă ai alege, vei contribui cu 50 kWh pentru proiectul ales de mine, fără să te coste nimic. Până atunci te las în lumea celor 13 surori de la Congregației Fiicelor Sf. Maria Iași.

image

Reportaj din lumea surorilor născute pentru a fi de ajutor

de Cristina Hurdubaia

Ajung la poarta Congregației Fiicelor Sf. Maria Iași la 9.30 fix, luni, 16 decembrie. Sora Victoria mă întâmpină cu un zâmbet larg cât Casa Providenței de pe strada Plopii fără soț din Iași, cum se cheamă clădirea în care am intrat, care face parte dintr-un complex mai mare. Între mine și Sora Victoria a fost chimie la prima vedere, ne-am apucat să povestim chiar de când am ajuns în hol.

Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași s-a “născut” în anul 1993, aparține bisericii catolice și are mai multe proiecte în derulare: cantină socială pentru oamenii fără adăpost, internat pentru adolescentele care provin din medii defavorizate, serviciu de îngrijire a bătrânilor imobilizați la pat și a persoanelor cu dizabilități, serviciu de asistență și suport copiilor care provin din familii defavorizate: în satele Sagna și Scheia se află 2 centre sociale pentru acești copii. 13 surori sunt, în total, la datorie în Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași. Plus 28 de angajați, fiindcă e imposibil să se ocupe de toate singure.

image

Tot complexul, însă, este foarte mare și în aceeași măsură foarte greu de întreținut. Fondurile provin fie de la Biserica catolică direct din Italia, însă s-au împuținat mult în ultima vreme, fie din taxa plătită lunar de rudele celor bătrâni de care au grijă.

Cum vă descurcați cu toate astea?, întreb eu după ce aflu suma. „Foarte greu, din ce în ce mai greu. Nouă tare ne-ar prinde bine donațiile de alimente neperisabile, în primul rând, fiindcă ne-ar ajuta să mai scădem din chletuielile celelalte. În jur de 20.000 de lei ne costă numai mâncarea pentru toți cei de care avem grijă”, mai spune Sora Victoria.

image

Stai mult la noi?,” mă întreabă ea, în timp ce încearcă să își facă un plan de bătaie. Stau cât trebuie, îi răspund eu. Are accent de ardeleancă. „Sunt botezată ortodoxă, crescută greco-catolică și acum sunt catolică. Și cum ați ajuns aici? S-a întâmplat ceva sau? Ei, nu, asta mi-a fost chemarea. Într-o zi, am simțit că nu sunt pentru a avea familie, așa că am încercat altceva. I-am zis preotului meu greco-catolic și el m-a adus aici, după liceu. Mă pregăteam să dau la facultate, dar nu am reușit, adică nu a fost să fie… Apoi am fost trimisă de aici 10 ani în Italia și am revenit la locul meu.

image

Sora Victoria are 42 de ani și e caldă precum o pâine proaspăt scoasă din cuptorul din dealul brutăriei copilăriei mele. Zâmbește, râde, glumește, are telefon, are FB, are acces la internet, nu s-a închis într-o chilie și asta a fost. Ea are treabă non-stop, numai cât am stat eu acolo, aproape o zi, a alergat dintr-o parte în alta, mai ceva ca o furnicuță.

Ai măturat? Bravo! Mâncarea e gata? Sunt alimente? Muncitorii au terminat?”

Lângă ea apare, la un moment dat, Sora Melania, care are 38 de ani. Spre deosebire de Sora Victoria, care se ocupă de tot ce înseamnă partea administrativă a complexului, Sora Melania are grijă de fetele de la internat. Asta e prima misiune. În rest, o ajută cu ce poate și pe Sora Victoria.

image

Adolescentele de la internatul de aici sunt la liceu toate și fiecare are o poveste în suflet. Niciuna nu are posibilitatea de a fi ținute la internat de familiile lor care locuiesc la țară, cât să poată face un liceu bun la Iași. Așa că au venit aici.

Câte fete aveți acum? 15.

Fetele sunt la școală când ajung eu, însă le prind la prânz, chiar la masă. Sunt cuminți, iar azi au și un mare motiv de bucurie. „Sora Victoria, Sora Melania, bună ziua, azi am primit cadouri la școală de la Moș Crăciun, chicotesc ele. Am venit să cerem învoire de la Sora Melania.

Plecați în oraș? Daaaa! Trebuie să cumpărăm cadourile de Crăciun.”

image

Aflu că momentan „lipsește Sora Daniela, dar ea e cea care umblă pe la bătrânii care au nevoie de ajutor în casă, fie că au treburi de făcut, fie că trebuie îngrijiți, pentru că sunt imobilizați, e plecată toată ziua, dar poate o prinzi mai încolo. Dar la căminul de bătrâni o poți găsi pe Sora Emiliana. Io zic că meri acolo mai întâi”, îmi zice Sora Victoria, în timp ce sună telefonul și ea răspunde: da, viu acu’ să rezolvăm. Amu mă duc în curte la muncitori, tu mergi la căminul de bâtrâni”.

Important de menționat încă de la început este că oamenii de care au grijă surorile de la congregația catolică nu sunt neapărat de religie catolică. „Nu ținem cont de religie niciodată, misiunea noastră este de a ajuta pe cei aflați în nevoie”, îmi spune Sora Victoria, la un moment dat, după ce am întrebat-o de curiozitate.

Căminul de bătrâni care m-a lăsat mască

Inaugurat în 2002, căminul de bătrâni Sf. Iosif arată ca și cum ar fi fost inaugurat ieri. Totul pare nou și strălucește la propriu de curățenie. Nu văd nicio zgârietură, nicio urmă de mizerie, nicio balama stricată, niciun perete murdar. Totul e parcă scos acum din țiplă. Holurile sunt spațioase, camerele sunt goale momentan, cei 40 de bătrâni bolnavi sunt în sala în care e televizorul. Fiecare cameră are 2 paturi și e personalizată cu lucrurile bătrânilor. Toate paturile sunt făcute la liniuță. Toate camerele au baie proprie. Miroase a curat peste tot, eu sunt absolut fascinată de ce văd, având în vedere că la noi, în România, așa ceva nu găsești oricând și oriunde, am umblat prin destule cămine și chiar știu ce spun. Pe fiecare ușă se află o pictură religioasă, de Crăciun. „E făcut totul în stil european”, îmi explică Sora Emiliana.

image

Pe hol, mă întâmpină bunica Maria, de 89 de ani. Lângă ea e Tereza, ceva mai tânără, aproape 70: „Am fost în oraș, i-am adus lu’ bunica bomboane. Ești de 4 ani aici matale, bunica. A, da? Aștept sărbătorile. Eee”…

În sala de zi, toată lumea se uită la televizor. Domnu’ Mihai e glumețul grupului. „De 3 ani sunt aici și am 90 de ani. Scrieți despre mine, da? Să scrieți că eu sunt cel mai cuminte de aici. Râde cu poftă. Doamnă, alt Mihai nu mai există, decât numai eu”.

image

Toată lumea e cuminte. Cel mai în vârstă om de aici e o bătrână de 100 de ani, bunica Elena. E imobilizată într-un scaun cu rotile, cu privirea pierdută. Vorbește, îmi zici Sora Emiliana, dar acum nu are chef.

Cum e o zi aici?, îi întreb pe bătrâni. „E bineeee. Luăm masa, dimineața, după ce ne trezim, luăm și ceaiul, fiecare are bisericuța lui, câte doi-trei. Și trebuie să ne înțelegem, că așa e normal. M-am adaptat aici, sunt de 2 ani, e bine”, îmi povestește o femeie.

Un pic mai încolo, o doamnă simpatică citește în scaunul cu rotile.

Vă place să citiți? „Toată viața am citit, aveam casa plină de cărți. Mă cheamă Liliana și am 80 de ani, mi-e rușine să spun, dar atâți ani am. Ați fost profesoară de română? Nuuuu! Economistă!”

În spate, o altă bătrână cântă colinde, mă apropii de ea și când mă vede începe să plângă… Vă e dor de cineva, da? Da, îmi răspunde ea, dând din cap. Mă prinde de mână și începe să mă mângâie. Apoi înghite în sec și nu mai zice nimic.

În sala de mese, văd doi bărbați care joacă șah. Bună ziua, ce faceți aici?, întreb eu. Ce să facem? Așteptăm să treacă vremea, îmi răspunde unul dintre ei. Da’ nu vă supărați, cine sunteți dvs?

Eu sunt Cristina și fac un reportaj de aici, de la cămin. „Și cu ce vă ocupați?” Pffff, nu știu, ajut cum pot și eu oamenii care au nevoie. „Aaaa, sunteți multilaterat dezvoltată…Și ați venit și pe aici, pe la tineri, nu?”, mai întreabă el, râzând.

Peste o lună împlinește 97 de ani. A fost profesor de latină și de greacă. E o limbă așa de logică latina… Nu se mai face acum ca înainte, e pe ducă…

Am făcut seminarul, apoi am plecat în război… O fost greu, o fost greu”….

image

Ajung într-o cameră unde e o femeie de 63 de ani, imobilizată în pat. Nu mișcă decât capul. Plânge… „Am doar un singur copil, e plecat să muncească în străinătate. E o fată, are familie, dar nu poate veni de sărbători, că nu are bani… Soțul mi-a murit, eu am scleroză… Sunt singură acum. Ce să fac, ce să fac?”

Greu plec de acolo, e atât de dornică de povestit, încât nu știu cum s-o mai încurajez…Noroc că intră în cameră o îngrijitoare.

Încep să se pregătească de masa de prânz, așa că e timpul să mă retrag, e cel mai important moment al zilei pentru ei. Când aud că trebuie să meargă la masă, se luminează toți la față și devin brusc vioi.

Ce nevoi sunt aici, la căminul de bătrâni? Cele mai urgente?, o întreb pe sora Emiliana.

Ne-ar ajuta mult pampersii, pentru că folosim multe în fiecare zi. De toate mărimile. Apoi produse de igienă și alimente. Ne-ar ajuta tare-tare mult. E greu de întreținut totul, pentru că nu avem cum să plătim mai mulți oameni pentru personal și ne împărțim cum putem”, povestește Sora Emiliana. „Ne mai ajută din Italia, dar nu ne ajung banii, pentru că sunt multe cheltuieli în fiecare zi”.

image

60-70 de oameni fără adăpost trec zilnic pe la cantina socială

De la cămin, mă îndrept spre cantina oamenilor fără adăpost. Vin pe rând, fiecare când poate. Eu prind doi în sala de mese și trei care se pregătesc să plece. Vin zilnic aici. „E bună mâncarea? E cea mai bună, vă dați seama că noi oricum nu avem ce mânca pe stradă. Ne ajută aici tare mult, că mâncăm în fiecare zi”, îmi povestește un tânăr de vreo 30 de ani, care acoperă instant farfuria, când mă apropii de el, ca nu cumva să i-o iau.

La cantina socială, care funcționează din 2015, se gătește pentru tot complexul, dar sala de mese de aici e special pentru oamenii fără adăpost, are intrare separată de celelalte clădiri. Zilnic vin în jur de 70 de oameni ai străzii, de luni până sâmbătă. Tot în clădirea asta se spală lucrurile, sala e un pic mai încolo de bucătărie. Totul e foarte bine organizat și fiecare își face treaba în liniște. Coordonatoarea cantinei este Sora Caterina, care momentan are de dus niște muncă de lămurire cu niște oameni fără adăpost. E o muncă dificilă, poate chiar cea mai dificilă din tot complexul, pentru că oamenii străzii sunt uneori agresivi, dar are grijă Sora Caterina să facă să fie totul bine în final.

image

În curând, se va ridica în Iași, tot prin congregație, și un adăpost de noapte pentru 60-70 de persoane ale străzii, cu bani de la biserică.De la cantină ajung în biroul fetelor de la asistență socială. Văd un album cu fotografii ale celor de care au avut grijă în ultimii ani. Serviciul de îngrijire la domiciliu este din 2004. Sora Daniela se ocupă de coordonare, o prind spre sfârșitul zilei când se întoarce de pe teren. E așa de dedicată, încât ea ar sta numai printre acești oameni. Doar că nu poate, pentru că trebuie să ajungă la rugăciunea zilnică, aici totul se întâmplă în jurul rugăciunilor.

image

Cum mai poți ajuta

E ora prânzului, nu pot pleca așa, nemâncată”, îmi zice Sora Victoria. „Hai la masă”. La masă, începem cu rugăciune, terminăm cu rugăciune. Mâncăm, povestim, iar eu promit că mă întorc la primăvară, ca să grădinăresc în curte. Până atunci, caut soluții pentru a da o mână de ajutor. Hai, Sora Victoria, să facem o recapitulare: 1. E nevoie de alimente neperisabile tot timpul. 2. E nevoie de detergent tot timpul și de produse de igienă: pastă de dinți, periuțe, săpun, hârtie igienică. 3. E nevoie de pampersi de toate mărimile pentru bătrânii bolnavi de la cămin. 4. E nevoie și de bani, pentru plata facturilor de tot felul. Așa că vă las și conturile, că poate azi, mâine, poimâine sau în oricare zi din an vreți să faceți vreo faptă bună, orice leu e binevenit: Congregația Fiicelor Sfintei Maria a Divinei Providențe, BCR Iași | cont lei: RO55RNCB0175033573640001 | cont valută RO33RNCB0175033573640009 | cod swift RNCBROBU

*****************************************************************************************

Ce este Dăruiește lumină

Noua ediție a campaniei E.ON România „Dăruieşte Lumină”, își propune să ajungă la 1.000.000 kWh dăruiți instituțiilor sociale din întreaga țară. Până acum, compania a donat 800.000 kWh de energie și, odată cu ediția din acest an, urmează să mai doneze încă 200.000 kWh, prin contribuția utilizatorilor din rețelele sociale.

Instituțiile incluse în ediția din acest an a campaniei sunt: Casa de copii Sf. Iosif din Odorheiu Secuiesc, Căminul pentru Persoane Vârstnice Târgu Mureș, Liceul Special Sfânta Maria Arad, Asociația Steps of Hope Sibiu, Grădinița Specială Fălticeni, Centrul pentru Educație Incluzivă Dumbrăveni, Asociația de Caritate Proiect Theodora Cluj-Napoca, Centrul pentru Educație Incluzivă Christiana Bocșa, Congregația Fiicelor Sf. Maria Iași și Centrul de Recuperare Copii Podul Lung Timișoara.

Campania se bucură de susţinerea mai multor bloggeri şi influenceri, care au aflat direct de la sursă poveștile emoționante ale fiecărei instituții beneficiare.Mai mult, felicitările personalizate au fost realizate împreună cu unul din cei mai populari creatori de conținut de pe platformele de socializare, Flick.

Cea de-a șasea ediție a campaniei „Dăruiește Lumină” se derulează în perioada 17 – 24 decembrie 2019, iar cantităţile de energie oferite vor fi scăzute din factura de energie electrică sau gaze naturale a instituţiilor beneficiare.

Despre „Dăruieşte Lumină

Campania „Dăruieşte Lumină” reprezintă încă un exemplu de implicare a E.ON România în viaţa comunităţilor locale.
Prima ediție a campaniei s-a desfăşurat în luna aprilie 2015, când au fost oferiți 100.000 kWh unui număr de 12 instituţii – spitale, şcoli, case de copii şi case de bătrâni din 10 județe. Iniţiativa a fost continuată în luna decembrie a aceluiaşi an, când au fost dăruiți peste 200.000 kWh către 800 de familii nevoiaşe, nominalizate de prieteni sau rude, precum şi în decembrie 2016, când 200.000 kWh au fost oferiți către alte 16 instituţii. În 2017, aproximativ 20.000 de români au decis să se implice şi au dăruit unui număr de 14 instituţii 200.000 kWh de electricitate sau gaze naturale puşi în campanie de E.ON, iar în 2018 peste 1.000 români au contribuit cu energie instalându-și o ramă personalizată la fotografia de profil de Facebook, cantitatea totală de kWh acordată fiind de 100.000.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.